Modulul 2. Rolul și componența Consiliului Administrativ

Controlul este important pentru că constituie legătura finală în lanțul funcțiilor managementului (funcțiile managementului sunt: planificarea, organizarea, coordonarea, motivarea și controlul), prin care se realizează supravegherea pentru a se asigura că activitățile se desfășoară așa cum au fost planificate, iar când apar abateri semnificative, se iau măsuri care să corecteze abaterea.

Un sistem de control eficace asigură realizarea deplină a activităților în modalitățile sau căile care conduc la atingerea obiectivelor organizaționale. Criteriul de eficacitate pentru un sistem de control îl reprezintă gradul de congruență pe care îl asigură pentru îndeplinirea obiectivelor.

Controlul poate fi definit ca procesul de urmărire și supraveghere a activităților, în scopul asigurării că acestea sunt îndeplinite așa cum au fost planificate și totodată sunt întreprinse măsuri de corectare a abaterilor semnificative. Sau, controlul este un proces de urmărire a performanței și întreprinderea de măsuri sau acțiuni care să asigure atingerea rezultatelor dorite.

În sistemul de sănătate, atributul de control reprezintă ansamblul proceselor prin care realizările instituțiilor medicale, se evaluează și se compară cu obiectivele stabilite, în scopul eliminării eventualelor deficiențe și amplificării efectelor pozitive.

Totodată, este necesar ca activitatea de control să aibă caracter preventiv și flexibil în evaluarea activității personalului, menținând totodată caracterul riguros al legislației în domeniu.

Sistemele de control eficace tind să aibă, în general, aceleași calități: 

• Precizia. Un sistem de control care generează informație inexactă poate determina o nereușită în întreprinderea măsurilor corective, deoarece răspunde la o problemă care nu există. Un sistem de control exact este de încredere și produce date valide.

• Oportunitatea. Controalele trebuie să prevină serioasele încălcări ale performanței unei instituții/unități. Informația cea mai bună are o valoare foarte mică dacă este depășită. Deci, un sistem de control eficace trebuie să fie concentrat pe analiza și livrarea informației în timp util.

• Economia. Un sistem de control eficace trebuie să fie rezonabil din punct de vedere economic pentru a funcționa și trebuie să justifice beneficiile pe care le generează în raport cu costurile pe care le necesită. Pentru a minimiza costurile, managementul va încerca să efectueze cea mai mică cantitate de control care este suficientă pentru a produce rezultate dorite.

• Flexibilitatea. Controalele eficace trebuie să fie destul de flexibile pentru a se ajusta la schimbări și a profita de noile oportunități. Puține organizații activează în medii atât de stabile încât să nu fie necesar ca funcția de control să fie ajustată în timp în condițiile de mediu schimbător.

• Înțelegerea. Controalele care nu pot fi înțelese, nu au valoare. Deci, este uneori necesar de înlocuit metodele sau tehnicile de control sofisticate cu controale mai puțin complexe. Un sistem de control care este dificil de înțeles, poate determina greșeli, frustrarea salariaților și, în final, poate fi ignorat.

• Criterii rezonabile. Standardele de control trebuie să fie rezonabile și realizabile, dacă sunt prea ridicate sau nerezonabile, nu vor fi motivatoare prea mult timp. Managementul va determina standarde cât mai rezonabile, care vor provoca și impulsiona oamenii să atingă nivele ridicate de performanță fără a fi demoralizatoare.

• Plasarea (localizarea) strategică. Managementul nu poate controla orice și fiecare activitate care are loc în organizație. De aici rezultă că managementul va amplasa puncte de control asupra acelor factori care sunt strategici pentru performanța organizației. Adică, va fi concentrat acolo unde au loc abateri de la standard și unde este probabilitatea cea mai mare de a apărea acestea sau unde abaterea ar provoca cea mai mare pagubă.

• Acțiunea corectivă. Un sistem de control efectiv nu numai că ne arată când o abatere semnificativă de la standard apare, dar totodată sugerează ce acțiune va fi întreprinsă pentru a consemna abaterea. Controlul, trebuie să evidențieze atât problema, cât și soluția specifică.

Decizia reprezintă o linie de acțiune aleasă în mod conștient de către conducerea unei organizații în scopul de a ajunge la un anumit rezultat. Pe de altă parte, decizia poate fi definită  ca un proces de gândire generat de necesitatea rezolvării unei probleme/ satisfacerii unei nevoi, şi care este precedat de o informare şi o analiză temeinică a tuturor componentelor problemei. 

În general, procesul de luare a deciziei presupune următoarele: 

• existenţa unui decident – persoană/persoane împuternicită/e de a lua decizii; 

• obiectivul/obiectivele urmărit/e prin adoptarea deciziei (de exemplu: rezolvarea unei probleme sau a unei necesităţi stringente); 

• existenţa unui sistem de informare, necesar pentru analizarea de informaţii şi date cu privire la problema sau necesitatea apărută; 

• mulţimea alternativelor – variantele posibile de acţiune în vederea realizării obiectivelor.

Cerinţe ce trebuie respectate de decidenți în procesul de luare a deciziilor pentru realizarea obiectivelor stabilite: 

1. Decizia trebuie fundamentată ştiinţific, ceea ce impune luarea în considerare a condiţiilor concrete şi reale, recurgerea la metode logice şi raţionale care să elimine improvizaţiile.

2. Deciziile trebuie luate printr-un proces de gândire raţional, la „rece”, fără implicarea stărilor emoţionale. În general, implicarea stărilor emoţionale conduce la alterarea procesului de judecată, aspect care conduce la diminuarea sau alterarea alternativelor.

3. Adoptarea deciziilor trebuie efectuată de către persoane care au drept legal şi împuternicirea de a lua decizii. În acest mod, se asigură îndeplinirea corespunzătoare a deciziilor de către executanţi (subalterni).

4. Coordonarea deciziilor, aspect care presupune a asigura ca diferite decizii privind diferite domenii din organizaţie, să fie compatibile între ele şi aliniate în aceiaşi direcţie.

5. Deciziile trebuie să fie luate la timpul potrivit fără întârzieri (în timp util) şi în locurile potrivite. Este de preferat o decizie bună luată la locul şi momentul potrivit decât o decizie mai bună (în comparaţie cu prima decizie) luată cu întârziere.

6. Decizia trebuie să fie completă, în sensul să cuprindă toate elementele şi aspectele necesare înţelegerii şi aplicării corecte a acesteia. În acest sens, trebuie urmărit modul de formulare de deciziei, obiectivele urmărite, specificaţiile (normele şi procedurile) de aplicare şi implementare, timpul de implementare şi acţiune, persoanele sau grupurile de persoane implicate în implementare.

7. Decizia trebuie să fie eficientă, urmărindu-se obţinerea unui efect sporit cu un minim de efort.

Spitale republicane

Spitale municipale/ raionale

1. Membrii CA cu drept de vot:

1. Ministru/Secretar de stat al MSMPS;

2. doi reprezentanți al colectivului de muncă;

3. reprezentantul unei asociații non–guvernamentale din domeniul sănătății;

4. un funcționar public din cadrul MSMPS, reprezentant al subdiviziunii de profil medical al instituției;

2. Secretarul Consiliului Administrativ, fără drept de vot.

1. reprezentantul Fondatorului;

2. doi reprezentanți ai colectivului de muncă;

3. reprezentantul unei asociații non–guvernamentale din domeniul sănătății;

4. un funcționar public din cadrul subdiviziunii de profil medical al fondatorului sau un specialist în domeniul ocrotirii sănătății numit de către Fondator suplimentar.