Modulul 1. Guvernanța corporativă a spitalelor publice
Consiliul de Administrație este un organ colegial care face parte din guvernanța corporativă a spitalului.
Conform abordării Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, guvernanța corporativă cuprinde totalitatea procedurilor și proceselor conform cărora o organizație este dirijată și controlată. Structura de guvernanță corporativă determină distribuirea drepturilor și responsabilităților între diferiții participanți din cadrul organizației - cum ar fi consiliul de administrație, manageri, fondatori sau acționari și alte părți interesate - și stabilește regulile și procedurile pentru luarea deciziilor.
Guvernanța corporativă în sectorul public poate fi definită ca o procedură de management ce se referă la administrarea și controlul fondurilor publice, cu scopul de a satisface nevoile părților interesate și a îmbunătăți funcționarea organizațiilor publice. În acest sens, nu este suficient ca Consiliul de administrație să examineze devizele de venituri și cheltuieli sau să aprobe planurile de achiziții. Este important ca acesta să cunoască care sunt părțile interesate în activitatea spitalului și să supravegheze în ce măsură nevoile lor sunt satisfăcute și dacă instituția publică obține performanță în activitate.
Instituţia este forma organizatorico-juridică optimă pentru constituirea organizațiilor publice în sistemul sănătății. Instituţia reprezintă o organizaţie necomercială, fără membri, care se costituie pentru exercitarea diverselor funcţii cu caracter necomercial. De regulă, instituţiile se crează pentru a presta anumite servicii, ce corespund intereselor fondatorilor. Specificul instituţiei, în raport cu celelalte forme ale organizaţiilor necomerciale, este determinat de următoarele:
Constituind o instituţie, fondatorul urmează să finanţeze activitatea acesteia. Finanţarea poate fi integrală, adică în măsura în care acoperă necesităţile pentru desfăşurarea activităţii pentru care a fost creată sau parţială. Finanţarea din partea fondatorului poate fi atât în bani, cât şi în natură. Deşi legea nu stabileşte limitele minime a finanţării de către fondator, acesta urmează să acopere în întregime sau în parte necesităţile instituţiei întru desfăşurarea activitătăţii pentru care a fost creată. Mărimea, modul şi periodicitatea finanțării instituţiei de către fondator se stabileşte în actul de constituire. Fondator al instituţiei publice poate fi doar o persoană juridică de drept public, care este înzestrată cu dreptul de a constitui instituţii în temeiul legilor care reglementează competenţa lor. Actul de constituire al instituţiei publice este actul emis de autoritatea publică de nivel central sau local, conform competenţei ei (decretul preşedintelui, hotărârea de guvern, ordinul ministrului, decizia consiliului local, etc). Competența autorităților publice de a constitui anumite categorii de instituții este reglementată prin legi speciale. Astfel, instituțiile medico-sanitare se constituie în baza Legii ocrotirii sănătății nr. nr. 411 din 28.03.1995. La p. 2, al art. 4 a Legii ocrotirii sănătății, este stipulate faptul că instituția medico-sanitară publică se instituie prin decizie a Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale sau a autorității administrației publice locale. În acest context, este important de a cunoaște și prevederile următoarelor acte legislative: Legea nr. 436 din 28.12.2006 privind administrația publică locală Legea nr. 435 din 28.12.2006 privind descentralizarea administrativă. |
Înțelegerea nevoilor și așteptărilor părților interesate (stakeholders) în activitatea unui spital trebuie să reprezinte un subiect curent în analizele efectuate și deciziile luate de către participanții la guvernanța corporativă:
Autoritățile sunt reprezentate de autoritățile publice centrale (de exemplu, ministere, agenții) și autoritățile publice locale (de exemplu, consiliile raionale, consiliile locale) prevăd sarcini și urmăresc respectarea legilor și reglementărilor naționale și locale.
Pacienții/ beneficiarii – sunt acei indivizi care beneficiază de serviciile medicale;
Furnizorii sunt acele organizații sau indivizi care aprovizionează resursele (precum materii prime, produse și servicii, resurse umane) necesare organizației pentru a-și desfășura și conduce activitățile;
Lucrătorii medicali – sunt persoanele care, prin cunoștințele și abilitățile de care dispun, contribuie în mod decisiv la furnizarea serviciilor medicale care să îndeplinească cerințele pacienților/beneficiarilor și cerințele legale.
Sindicatele sunt organizații ale lucrătorilor medicali, ale cărui scop este protejarea drepturilor acestora.
Figura 1. Părțile interesate în activitatea unui spital
Din cauza numărului mare de părți interesate în activitatea spitalului, deseori, pot apărea conflicte de interese. Satisfacerea interesului unei părți interesate nu ar trebui să pună în pericol interesele altora. Practicile adecvate de guvernanță ajută la realizarea acestui lucru.
O guvernanță corporativă solidă contribuie la asigurarea sustenabilității organizaționale a spitalelor pe termen lung, prin stabilirea structurilor și proceselor pentru luarea deciziilor și prin facilitarea fluxului de informații, ceea ce ajută la gestionarea riscurilor, dar și la identificarea oportunităților.
Aceste practici sunt influențate de câteva aspecte:
Dimensiunea instituțională se referă la: forma juridică de organizare a spitalului, obiectivele declarate, domeniile de luare a deciziilor, relațiile cu beneficiarii. Astfel, procesele pot fi diferite dacă spitalul este public sau privat. De asemenea, pot să depindă de priorități strategice de dezvoltare a instituției spitalicești, dar și de modul de implicare a părților interesate, de exemplu a pacienților, în procesul de luare a deciziilor.
Dimensiunea financiară cuprinde procesele bugetare curente, deciziile cu privire la capital și infrastructură, investiții, distribuirea venitului, respectiv a profitului pentru instituțiile private. În acest sens, se înțelege că dimensiunea financiară a guvernanței se axează pe strategiile de atragere a resurselor financiare în instituție, pe deciziile privind investițiile, dar și pe modul în care se decide repartizarea veniturilor, în dependență de obiectivele strategice și de nevoile beneficiarilor.
Dimensiunea de responsabilitate face referință la structura guvernanței și structura organizațională a spitalului, participarea beneficiarilor și a comunității la luarea deciziilor. Această dimensiune cuprinde aspectul legal, economic, etic, de asigurare a transparenței decizionale și financiare și de implicare a beneficiarilor în procesul de luare a deciziilor.
Corespunderea responsabilității cu capacitatea decizională: posibilitatea de a pune în aplicare hotărârile consiliului de administrație.
Figura 2. Piramida responsabilității sociale corporative Responsabilitatea socială corporativă Responsabilitatea economică se referă la obligația participanților la guvernanța corporativă să asigure buna funcționare a instituției medicale prin acțiuni care să conducă la creșterea eficienței și la asigurarea eficacității prin stabilirea obiectivele şi strategiile potrivite pentru dezvoltarea organizației. Responsabilitățile legale derivă din faptul că obiectivele şi acţiunile instituției medicale trebuie aliniate cadrului legal, comportamentul membrilor instituției fiind orientat spre respectarea legislației care protejează societatea, iar părțile implicate în guvernanța corporativă trebuie să monitorizeze acest lucru. Responsabilitatea etică implică obligativitatea participanților la guvernanța corporativă şi a celorlalți membrii ai organizației de a se comporta corect respectând normele morale, etice și deontologice. Responsabilitățile filantropice presupun angajamentul managementului şi a angajaților în acțiuni pur voluntare, izvorâte din dorința de a rezolva anumite probleme sociale prin contribuții care nu reprezintă obligații economice sau legale. Organizațiile pot decide (fără a fi constrânse din exterior) să se implice în acțiuni ce vizează îmbunătățirea calității vieții angajaților, a comunității locale, a societății. |
Cu toate că actele normative naționale nu conțin noțiunea de guvernanță corporativă, aceasta fiind o noțiune de management, totuși există Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a prestatorilor de servicii de sănătate aprobat prin Ordinul MSMPS nr. 1086 din 30.12.2016 (în continuare, Regulament-cadru), care conține mai multe anexe:
anexa nr. 1: Regulamentul-cadru de organizare și funcționare al Instituţiei Medico-Sanitare Publice republicane;
anexa nr. 2: Regulamentul-cadru de organizare și funcționare al Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Municipal/Spitalul Clinic Municipal/Raional.
Regulamentul-cadru stabilește atribuțiile organelor de conducere și administrare separat pentru instituțiile republicane și pentru instituțiile spitalicești municipale și raionale.
Ca organ colegial de administrate și supraveghere a instituției implicat direct în managementul instituției, este necesar ca Consiliul Administrativ să aibă stabilite propriile proceduri și instrumente instituționale, cum ar fi: regulament de funcționare a Consiliului de administrație, care să cuprindă acele aspecte care nu sunt prevăzute în Regulamentul-cadru și lasă loc de interpretări, plan de lucru/activitate, politică de integritate, pentru a asigura interacțiunea efectivă a membrilor, care vin din diferite instituții.
Figura 3. Organele de conducere și administrare a spitalelor publice
În conformitate cu Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a prestatorilor de servicii de sănătate, componența organelor de administrare este mai restrânsă pentru spitalele municipale și cele raionale, comparativ cu spitalele republicane (fig. 3). Astfel, în afară de fondator, consiliul administrativ și director, în spitalele republicane este instituită și comisia de cenzori sau cenzorul, care exercită controlul activității economico–financiare a spitalului și se subordonează numai Consiliului Administrativ și Fondatorului.